AikidoAikido este Budo, supranumit şi "Calea Armoniei" este o sinteză modernă a artelor marţiale japoneze, cumulând metode şi tehnici, bazate pe principii filozofice vechi de mii de ani, fondată de maestrul japonez Morihei Ueshiba sau O-Sensei (Marele Învăţător) cum îi spun practicanţii de Aikido. Este o metodă de autoapărare , eminamente non-violentă, inlocuieşte confruntarea fizică  cu înţelegerea, descurajând agresorul şi făcând -ul să înţeleagă că lupta este inutilă, a răni un adversar înseamnă a te răni pe tine însuţi, Aikido înseamnă să controlezi agresiunea fără a provoca rănirea. O-Sensei, fondatorul Aikido-ului, nu accepta idea de rivalitate şi victorie artificială, singura victorie repurtată fiind cea asupra propriei persoane, credea în victoria binelui asupra răului şi nu accepta folosirea violenţei pentru rezolvarea conflictelor. Aikido nu este doar o altă artă marţială, ci şi o cale universală de principii filozofice şi spirituale, o reprezentare a culturii şi tradiţiei japoneze, iar idealul său este realizarea armoniei şi a păcii. Nativ suntem inzestraţi cu capacitatea de a gasi mijloacele de supravieţuire, care se poate concretiza in atitudini egoiste,agresivitate, lipsa de respect pentru semenii noştri, violenţa in incercarea de a obţine ceva sau de a rezolva o situaţie conflictuală , Aikido ne creează o altă abordare a realităţii prin incercarea de a soluţiona orice conflict spiritual sau fizic intr-un mod nedistructiv. Astfel înţeleasă , practica Aikido devine un exerciţiu de auto-disciplină, unde tehnica de luptă serveşte ca mijloc concret de investigare şi perfecţionare personală, o cale continuă de autodepăşire , o mai bună înţelegere a naturii noastre şi ne oferă şansa de a nu mai fi prizonerii acesteia. Din punct de vedere tehnic, Aikido este format din mişcări circulare foarte bine elaborate, care nu necesită forţă fizică deosebită si de accea este perfect abordabil atât de fete cât şi de băieţi, copii, tineri şi vârstnici, sportivi sau mai puţin sportivi. Mişcările şi tehnicile din Aikido sunt naturale, imitând elementele naturii, atât prin calmul cât şi prin înlănţuirea lor, sunt eficiente, raţionale şi blânde, având un centru echilibrat, ferm şi stabil. A apărut în forma sa actuală în 1925 sub numele de Aiki-Budo, pentru ca mai apoi în 1942 maestrul Ueshiba să folosească pentru prima dată numele de Aikido când făcea referiri la arta sa. Mulţi dintre elevii lui O-Sensei şi-au deschis propriile lor Dojo-uri(săli de antrenament), continuând să transmită şi să răspândească Aikido peste tot în lume, fiind astazi practicat de milioane de oameni în zeci de ţări. Interpretând prin propria lor personalitate şi viziune, aceştia şi-au adus aportul la dezvoltarea Aikido-ului, creând noi şcoli- şi astfel născându-se noi stiluri de Aikido(Şcoala Iwama; Yoshinkan Aikido; Şcoala de Ki-Aikido; Şcoala Tomiki;Şcoala Tadashi Abe) Stilul clasic, practicat de fondator şi transmis mai departe de urmaşii săi este Aikikai , are cartierul general la Aikikai Hombu Dojo, este condusă de Moriteru Ueshiba, nepotul fondatorului, având calitatea de Doshu( conducătorul şcoli). Este cel mai răspândit stil de Aikido, este pracicat şi de Fundţia Română de Aikido Aikikai (www.aikikai.ro), organizaţie recunoscută oficial de catre Aikikai Hombu Dojo,care are ca şi scop principal promovarea, dezvoltarea si sprijinirea practicii si studierea spiritului Aikikai prin Aikido în România, înlesnirea contactelor directe dintre practicantii români de aikido si cei din strainatate. Căutarea armoniei universale este probabil un obiectiv de neatins, dar înainte de a ne preocupa de pacea şi armonia lumii va trebui să facem primul pas pe calea armoniei cu noi înşine, Aikido este o asfel de cale spirituală şi un mod de viaţă.
Submeniu |
